Toate definitiile

DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură.

DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.

deochetúră (rar) (de-o-) s. f., g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri