Toate definitiile

CUPRÍNS¹, (I 2, II) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: copríns s. n.] – V. cuprinde.

CUPRÍNS², -Ă, cuprinși, -se, adj. 1. (Rar) Îmbrățișat (unul cu altul). 2. (Pop.) Înstărit, bogat. – V. cuprinde.

CUPRINZĂTÓR, -OÁRE, cuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde mult; care are un conținut bogat; care conține esențialul. ◊ Expr. Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba. [Var.: coprinzătór, -oáre adj.] – Cuprinde + suf. – ător.

CUPRÍSM s. n. Otrăvire provocată de consumarea unor alimente fierte sau prăjite în vase de aramă. – Din fr. cuprisme.

CUPRÍT s. m. Oxid de cupru natural. – Din fr. cuprite.

CUPRONÍCHEL s. n. Denumire dată aliajelor de cupru și nichel. – Din germ. Kupronickel, fr. cupro-nickel.

CUPRÓS, -OÁSĂ, cuproși, -oase,adj. (Chim.) Cu cupru (monovalent). – Cupru + suf. -os.

CUPROXÍD, cuproxizi, s. m. Oxid de cupru. ♦ Redresor folosit în radio, compus din mai multe discuri de cupru acoperite cu un strat de oxid de cupru. – Din fr. cuproxyde.

CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

CUPTÓR, cuptoare, s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. ◊ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi. A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărțitură la mașina de gătit, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile. 2. Construcție specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operații tehnologice. ◊ Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) așezate în așa fel încât să poată fi încălzite până la incandescență de un foc central înăbușit. Cuptor de var = varniță. 3. Fig. Căldură mare; arșiță. ◊ (Pop.; în sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

CUPTORÁR, cuptorari, s. m. 1. Lucrător la un cuptor (2). 2. Meseriaș care face cuptoare (1). – Cuptor + suf. -ar.

CUPTORÁȘ, cuptorașe, s. n. Diminutiv al lui cuptor (1). – Cuptor + suf. -aș.

CÚPULĂ, cupule, s. f. Organ în formă de cupă¹ mică, aflat la baza ghindei și a altor fructe. – Din fr. cupule, lat. cupula.

CUPULIFÉRĂ, cupulifere, s. f. (La pl.) Familie de plante al căror fruct are cupulă; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cupulifères.

CUPÚRĂ, cupuri, s. f. Tăietură; spec. articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație [Pr.: cupüră] = Din fr. coupure.

CURÁ¹, curéz, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

CURÁ², curéz, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

CURÁBIL, -Ă, curabili, -e, adj. Care se poate vindeca. – Din fr. curable, lat. curabilis.

CURAGIÓS, -OÁSĂ adj. v. curajos.

CURAJÓS, -OÁSĂ, curajoși, -oase, adj. Plin de curaj; îndrăzneț, ferm. [Var.: curagiós, -oásă adj.] – Din fr. courageux.

CURAMÁ s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás.

CURÁNT, -Ă, curanți, -te, adj. (În sintagma) Medic (sau doctor) curant = medicul sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav. – Din cura¹.

CURÁNTĂ, curante, s. f. Vechi dans francez cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală. – Din fr. courante.

CURÁRA s. f. Substanță rășinoasă, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, care se extrage din unele plante exotice, având o acțiune toxică foarte puternică, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare. – Din fr. curare.

CURARISÍ, curarisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și fam.) A (se) supune unui tratament medical; p. ext. a (se) vindeca. – Din ngr. kuráro.

CURARISÍRE, curarisiri, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a (se) curarisi și rezultatul ei. – V. curarisi.

CURARIZÁRE s. f. Administrare de curara la animalele folosite pentru experiență sau ca tratament la om în caz de convulsii, în tetanos, spasme laringiene etc. – Din curara.

CURÁT, -Ă, curați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ◊ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia. 2. Fig. Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast. 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, cristalin, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ◊ Expr. (Fam.) Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevărat. 9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ◊ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. II. Adv. Chiar, precis, întocmai, exact. – V. cura².

CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif.

CURATÓR, curatori, s. m. Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din fr. curateur, lat. curator.