Toate definitiile
CUPELÁȚIE s. f. Procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de zgură. – Din fr. coupellation.
CUPÉLĂ, cupele, s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din fr. coupelle.
CUPERÓS, -OÁSĂ, cuperoși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de cuperoză. – După fr. couperosé.
CUPERÓZĂ, cuperoze, s. f. Inflamație cronică a glandelor cutanate ale feței. ♦ Nume dat vinișoarelor roșii sau vinete care apar la oamenii în vârstă în jurul nasului și pe umerii obrajilor. – Din fr. couperose.
CUPÉȚ, cupeți, s. m. (Reg.) Negustor. – Din sl. kupĩcĩ.
CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé.
CUPÍD, -Ă, cupizi, -de, adj. (Livr.) Apucător, avid de câștig; lacom, hrăpăreț. – Din fr. cupide, lat. cupidus.
CUPIDITÁTE s. f. (Livr.) Lăcomie mare de bani, sete de câștig. – Din fr. cupidité, lat. cupiditas, -atis.
CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (Reg.) Zgârcit. – Din cupi (puțin folosit, „a strânge” < scr.).
CUPÍU, cupiuri, s. n. Bilet de hârtie cu imprimare specială (emis ca monedă sau ca ban cu anumită valoare nominală). – Et. nec.
CUPLÁ, cupléz, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.
CUPLÁJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de mașină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotația și puterea de la arborele conducător la arborele condus. 3. Manifestație sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren. – Din fr. couplage.
CUPLÁRE, cuplări, s. f. Acțiunea de a cupla și rezultatul ei. – V. cupla.
CUPLÁT, -Ă, cuplați, -te, adj. (Tehn.) Legat, reunit într-un sistem. – V. cupla.
CÚPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.
CUPLĂTÓR, cuplători, s. m. Lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor. – Cupla + suf. -tor.
CUPLÉT, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.
CUPLETÍST, -Ă, cupletiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă, recită sau compune cuplete. – Cuplet + suf. -ist.
CUPLÓR, cuploare, s. n. (Elt.; în sintagma) Cuplor optic = dispozitiv format dintr-un emițător și un receptor de lumină izolate electric, folosit pentru transmisia unor semnale prin intermediul luminii; optoizolator, optocuplor. – Din engl. coupler.
CÚPLU, cupluri, s. n. 1. Pereche formată din persoane (de sex opus). 2. (Fiz.) Sistem compus din două forțe antiparalele. – Din fr. couple.
CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.
CUPÓN, cupoane, s. n. 1. Parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor. 2. Parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi. 3. Bucată mică de metraj, rămasă dintr-un val de material textil. – Din fr. coupon.
CUPRÁ, cupréz, vb. I. Tranz. A arămi. – Din cupru.
CUPRÁRE, cuprări, s. f. Acțiunea de a cupra și rezultatul ei; arămire. – V. cupra.
CUPRÁT, -Ă, cuprați, -te, adj. Acoperit cu un strat (subțire) de cupru. – V. cupra.
CUPRESACÉE, cupresacee, s. f. (La pl.) Familie de plante rășinoase, cu frunze persistente, aciculare sau în formă de solzi și cu flori unisexuate mici; (și la sg.) plantă (arbore sau arbust) care face parte din această familie. – Din fr. cupressacées.
CÚPRIC, -Ă, cuprici, -ce, adj. Care conține cupru, privitor la cupru. – Din fr. cuprique.
CUPRIFÉR, -Ă, cupriferi, -e, adj. Care conține cupru. – Din fr. cuprifère.
CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele. ♦ Tranz. și refl. recipr. A (se) îmbrățișa. ♦ (Înv.) A lua prizonier; a captura. 2. Fig. A îmbrățișa cu privirea; a vedea; a înțelege, a cunoaște. ♦ A închide în sine; a îngloba. 3. (Despre o haină) A fi potrivită pentru corpul cuiva. 4. (Reg.) A bara, a bloca, a închide un drum. I-a cuprins calea. II. 1. Tranz. (Și fig.) A acoperi din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. A pune stăpânire; a cuceri. ♦ Fig. (Despre idei, mișcări sociale) A pătrunde în...; a atrage. ♦ Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A apuca, a stăpâni. 3. Refl. A-și mări averea; a se îmbogăți. III. Tranz. 1. (Despre corpuri) A umple un spațiu cu volumul sau cu dimensiunile sale; a ocupa. 2. (Despre numere) A include, a conține în valoarea, în mărimea pe care o reprezintă. Numărul patru cuprinde de două ori numărul doi. ♦ Refl. A intra de... ori (în alt număr). Numărul doi se cuprinde de două ori în numărul patru. ♦ (Despre texte) A fi alcătuit din..., a îngloba în structura sa...; a avea în compoziția sa... ♦ (Despre epoci istorice sau geologice) A se întinde pe o perioadă de... [Perf. s. cuprinséi, part. cuprins. – Var.: coprínde vb. III] – Lat. comprendere (= comprehendere).
CUPRÍNDERE, cuprinderi, s. f. Acțiunea de a (se) cuprinde și rezultatul ei. ♦ Încadrare, atragere într-un domeniu de activitate. ♦ (Înv.) Conținut (al unei opere). ♦ (Rar) Interior. [Var.: copríndere s. f.] – V. cuprinde.