Toate definitiile
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.
UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.
UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.
UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa.
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.
UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis.
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. ◊ Socialism utopic = doctrină socialistă care precedă dezvoltarea teoriei socialiste ca știință. – Din fr. utopique.
UTOPÍSM s. n. Concepție utopică; credință în idealuri utopice. – Utop[ie] + suf. -ism.
UTOPÍST, -Ă, utopiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Creator sau adept al unei utopii; p. ext. persoană care crede în proiecte, planuri, idei fanteziste, irealizabile. 2. Adj. Utopic. – Din fr. utopiste.
UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĩnja.
UVIÓL s. n. Varietate de sticlă transparentă pentru radiațiile ultraviolete. [Pr.: -vi-ol] – Din germ. Uviol, fr. uviol.
UVOGRAFÍE s. f. Descriere științifică a soiurilor de struguri. – Din fr. uvographie.
UVOLOGÍE s. f. Cercetare științifică a strugurilor. – Din fr. uvologie.
UZI s. m. pl. Popor migrator de neam turcic. – Cf. engl. udi.
UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner.
UZINÁL, -Ă, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. – Din fr. usinal.
UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuințat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.