Toate definitiile
GEAMPARÁLE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular românesc cu mișcare vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cântec (melodios) al unei păsări. 2. (înv.) Castaniete. [Var.: geambarále s. f. pl.] – Din tc. çalpara.
GEÁNĂ, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să ațipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschiși. 2. (înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. Fig. Dungă, fâșie îngustă de lumină; fâșie de deal, de nor etc. luminată. – Lat. genna (= gena „obraz, pleoapă”).
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.
GEAR, gearuri, s. n. (înv.) Șal oriental (indian); postav oriental fin, cu flori cusute de mână. – Din tc. căr.
GÉCKO s. m. Familie de șopârle din țările calde (Gecko); șopârlă din această familie. – Din fr., engl. gecko.
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel.
GELATÍNĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin fierbere din oase, cartilaje etc., cu diferite întrebuințări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine.
GELATINIZÁ, gelatinizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în gelatină; a (se) îmbiba cu gelatină. – Cf. fr. gélatinifier.
GELATINIZÁRE, gelatinizări, s. f. Acțiunea de a (se) gelatiniza și rezultatul ei. – V. gelatiniza.
GELATINÓS, -OÁSĂ, gelatinoși, -oase, adj. Ca gelatina (1), de gelatină, care conține gelatină, cu aspect de gelatină. – Din fr. gélatineux.
GELÁȚIE s. f. Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp. – Din fr. gélation, engl. gelation.
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Țările Române spre a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep.
GELIFICÁ, gelífic, vb. I. Tranz. A transforma o soluție coloidală într-un gel – După fr. gélifier.
GELIFICÁRE, gelificări, s. f. Faptul de a gelifica. – V. gelifica.
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif.
GELIVÁȚIE s. f. (Geol.) Degradare a rocilor de la suprafața pământului datorită variațiilor de temperatură. – Din fr. gélivation.
GELIVITÁTE s. f. (Tehn.) Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub acțiunea alternativă a înghețului și a dezghețului. – Din fr. gélivité.
GELIVÚRĂ, gelivuri, s. f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheț. – Din fr. gélivure.
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso.
GELÓZĂ s. f. (Biol.) Agar-agar. – Din fr. gélose.
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia.
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui.
GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.
GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam.
GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma.
GEMĂNÁRE s. f. (La car) Furculiță (2). – De la geamăn.
GEMĂNÁRIȚĂ, gemănarițe, s. f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). – Geamăn + suf. -ariță.
GÉMĂT, gemete, s. n. V. geamăt.
GEMĂTÓR, -OÁRE, gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme. – Geme + suf. -ător.