Caută
Traducere
Toate definitiile
COMPLETÁ, completéz, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.
COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de ...)
A completa ≠ a descompleta
COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].
COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)
*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.
completá (a ~) vb., ind. prez. 3 completeáză