Toate definitiile
HAPSẤN, -Ă, hapsâni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Rău la inimă, hain, câinos. 2. Lacom (de bani, de mâncare etc.); avid, rapace. [Var.: hapsín, -ă adj.] – Cf. magh. habzsi.
HAPSÂN adj. v. apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul.
HAPSÂN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, săl-batic, sângeros, violent.
Hapsân ≠ milos, milostiv
hapsîn (hapsấnă), adj. – Avar, zgîrcit, calic. Mag. habszi „mîncău” (Cihac, II, 504; Löwe 58; DAR), probabil contaminat cu hapcîn, var. de la căpcîn sau căpcăun (după DAR, apropiat de hain).
hapsî́n, -ă adj. (ung. habsi, habzsi, kapzsi, lacom, poate d. germ. habsüchtig, id.). Est. Răŭ, crud: om, suflet hapsîn. V. hain.