Toate definitiile

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.

CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăşcău. (A rămas ~.)

Celibatar ≠ familist

CELIBATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.

*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.

celibatár s. m., pl. celibatári