Toate definitiile

CAPIȘÓN, capișoane, s. n. Un fel de glugă cu unul sau două colțuri, care atârnă pe spate și care se poate ridica pentru a proteja capul de intemperii. – Din fr. capuchon.

CAPIȘÓN s.n. 1. Un fel de glugă (de lână tricotată sau confecționată din stofă groasă) având unul sau două colțuri. 2. (Constr.) Apărătoare la coșul de fum. [Var. capșon, capușon s.n. / < fr. capuchon].

capișón (capișoáne), s. n. – Glugă. – Mr. capișonă. Fr. capuchon.

CAPIȘÓN s. n. 1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colțuri. 2. (constr.) apărătoare la coșul de fum. 3. harnașament de protecție a capului și gâtului contra insolației la caii de curse. (< fr. capuchon)

CAPIȘÓN, capișoane, s. n. Un fel de bonetă cu unul sau două colțuri, purtată de femei și copii. – Fr. capuchon.

*capișón n., pl. oane (rus. kapišón, d. fr. capuchon, d. it. capúccio, glugă, rudă cu capot, cabană, șapcă, scap, escapadă). Rar. Glugă, gugĭ. V. bașlic.

glúgă și gúgă f., pl. ĭ (bg. gugla, glugă, kukla, păpușă, d. ngr. kúkla, păpușă, lat. cuculla, glugă; ung. rut. gluga, germ. gugel. V. cuculion, cucă, gugĭ. Bern. 1, 640). Învălitoare [!] de postav care se pune peste pălărie orĭ peste căcĭulă cînd ploŭă saŭ ninge, numită și gugĭ saŭ capișon. Piramidă de cocenĭ (strujenĭ), de nuĭele ș. a., numită în Munt. și ciucă și cuclă (Răsadu, 1, 62).

capișón s. n., pl. capișoáne