Toate definitiile

CAPITONÁ, capitonez, vb. I. Tranz. 1. A căptuși scheletul unei mobile cu lână, câlți, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapisată; a tapisa. 2. A acoperi un perete sau o ușă cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor. – Din fr. capitonner.

CAPITONÁ vb. v. tapisa.

CAPITONÁ vb. I. tr. A tapisa; a acoperi cu tapițerie (un fotoliu etc.); a acoperi (un perete sau o ușă) cu un strat izolator împotriva zgomotelor și a altor tulburări sonore. [< fr. capitonner].

CAPITONÁ vb. tr. 1. a acoperi cu tapițerie (un fotoliu etc.). 2. a acoperi (un perete, o ușă) cu un strat izolator. (< fr. capitonner)

CAPITONÁ, capitonez, vb. I. Tranz. A tapisa; a acoperi un perete sau o ușă cu un strat izolator care oprește pătrunderea zgomotelor. – Fr. capitonner.

*capitonéz v. tr. (fr. capitonner, d. capiton, materie de astupat, de căptușit, cum e cîlțu, de ex.). Astup deschizăturile, căptușesc, acoper [!] (ca să nu pătrundă frigu, zgomotu ș. a.).

capitoná (a ~) vb., ind. prez. 3 capitoneáză