Toate definitiile

DESCURCÁ, descúrc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. – Des¹- + [în]curca.

DESCURCÁ vb. 1. v. descâlci. 2. v. lămuri.

A (se) descurca ≠ a (se) încurca, a (se) încâlci

*descúrc, a -á v. tr. (d. în-curc). Descîlcesc, desfac un lucru încurcat. Fig. Lămuresc, explic bine: a descurca o frază. V. refl. Ies din încurcătură, dintr’o situațiune dificilă: mă voĭ descurca eŭ singur.

descurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 descúrcă; conj. prez. 3 să descúrce