Toate definitiile

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule.

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.

CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule].

CAMPANÚLE s. pl. v. clopoţei.

CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule)

campanúlă (plantă) s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle

CIÚCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). – Et. nec.

CIÚCIURE s. (BOT.; Campanula glomerata) (Bucov.) clopoţei (pl.).