Toate definitiile

CACÁO s. f. Sămânța arborelui de cacao, folosită (sub formă de produs pulverulent) în alimentație, mai ales la fabricarea ciocolatei și a unor băuturi hrănitoare. ◊ Unt (sau ulei) de cacao = substanță grasă, de culoare albă-gălbuie, extrasă din pulberea de cacao și folosită la fabricarea ciocolatei, în industria farmaceutică, în cosmetică etc. ♦ Băutură preparată cu pulbere de cacao. [Pr.: -ca-o] – Din fr. cacao.

CACÁO s.f. Praf rezultat din măcinarea semințelor prăjite ale unui arbore exotic, folosit mai ales la prepararea ciocolatei; (p. ext.) băutură preparată din acest produs. [Pron. -ca-o. / < fr., sp. cacao].

CACÁO s. f. praf rezultat din măcinarea semințelor prăjite ale unui arbore exotic, folosit la prepararea ciocolatei; (p. ext.) băutura preparată. (< fr. cacao)

CACÁO s. f. Produs alimentar în formă de praf, obținut din semințele unui arbore exotic (Theobroma cacao) și care servește la prepararea ciocolatei, a unor băuturi hrănitoare etc.; p. ext. băutură preparată din acest praf. – Fr. cacao.

*cacáo m. fără pl. (fr. [d. sp.] cacao, d. chilenu kakauti). Un pom american (theobroma cacao) care face niște boabe uleĭoase din care se face cĭocolata. S. n. Praf de boabe de cacao rîșnite. Băutură făcută din apă cu cacao și zahăr, de obicĭ amestecată și cu mult lapte.

cacáo s. f., art. cacáua

!árbore-de-cacáo (plantă) s. m., pl. árbori-de-cacáo