Toate definitiile

BĂJENĂRÍT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V.băjenări.

BĂJENĂRÍT s. v. fugă, pribegie, refugiu.

BĂJENĂRÍT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.

bejenărít (est) și băjenărít (vest) n., pl. urĭ (d. bejenăresc). Vechĭ. Bejenie, bejenărire. – În est. pop. bejă-.

băjenărít (înv.) s. n.