Toate definitiile

RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.

RECRUDESCÉNŢĂ s. v. agravare, înrăutăţire.

RECRUDESCÉNȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări].

RECRUDESCÉNȚĂ s. f. revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare. ◊ (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< fr. recrudescence)

*recrudescénță f., pl. e (d. lat. recrudéscere, a deveni maĭ crud, maĭ violent; fr. recrudescence). Înrăutățirea uneĭ boale [!] saŭ suferințe care încetase puțin: ĭarna aduce o recrudescență a mizeriiĭ.

recrudescénță (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe