Toate definitiile

BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĩno.

BÂRNĂ s. v. grindă.

bîrnă (bîrne), s. f. – Grindă, traversă. – Mr. brîn,, megl. brǫnă. Sl. brŭvĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; DAR; Pușcariu, Lr., 284); cf. bg. brăvno, sb. brovno, rut. berveno, rus. bervno. – Der. bîrnui, vb. (a face un zid din trunchi de copac).

BẤRNĂ, bârne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (și fățuit cu barda), folosit ca material de construcție. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia și nu vezi bârna din ochiul tău = te supără micile defecte ale altora, dar nu-ți dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. brŭvĩno).

bî́rnă f., pl. e (vsl. brŭvĭno, bg. brŭvnó, a.î.). Grindă cĭoplită. Prov. Vezĭ paĭu din ochĭu altuĭa, și nu vezi bîrna din ochiu tăŭ, vezĭ un mic defect al altuĭa, și nu vezĭ altu maĭ mare al tău.

bấrnă s. f., g.-d. art. bấrnei; pl. bấrne