Toate definitiile

PUSTNICÍE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicíe s. f.] – Pustnic + suf. -ie.

PUSTNICÍE s. ascetism, asceză, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit.

pustnicíe f. (d. pustnic). Sihăstrie, vĭață de pustnic. Locuință de pustnic.

pustnicíe (înv.) (pust-ni-) s. f., art. pustnicía, g.-d. pustnicíi, art. pustnicíei