Toate definitiile

BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț.

BÂRNÉŢ s. v. brăcinar.

BÂRNÉȚ, bârnețe, s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din bârne (pl. lui bârnă) + suf. -eț.

bîrneáță f., pl. ețe și bîrnéț n., pl. e (d. brîŭ, brîne). Brînișor, cingătoare (ascunsă orĭ vizibilă) a izmenelor țărăneștĭ, a ițarilor ori a catrințeĭ: mijlocu strîns de birneață roșie (Sadov. VR. 1911, 3, 338). v. fotă.

bârnéț v. brânéț