Toate definitiile
ȘÁRJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicule ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă îngroșată, exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.
ȘÁRJĂ s.f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție. ♦ Cantitatea de metal lichid obținută într-un cuptor înalt dintr-o încărcătură normală. ♦ Procesul de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului dintr-un cuptor metalurgic. ♦ Cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată printr-o singură operație de uscare. II. Atac impetuos, avântat, dat de o trupă de cavalerie. ♦ (Sport) Atac plin de elan asupra adversarului. III. Atac violent prin scris și prin caricaturi (în presă, în teatru etc.). ♦ Interpretare, înfățișare exagerată a unui personaj, a unei idei etc. [< fr. charge].
ȘÁRJĂ s. f. I. 1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei. ◊ (fig.) atac (violent). 2. (sport) atac plin de elan asupra adversarului. II. 1. înfățișare caricaturală a unui personaj, a unei idei etc. 2. lucrare, creație în care se caricaturizează. III. 1. încărcătură normală a unui furnal, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; cantitatea de metal lichid din această încărcătură. ◊ proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. 2. cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată. (< fr. charge)
*șárjă f., pl. e (fr. charge, d. charger, a încărca). Atac impetuos în bătălie, maĭ ales cu călărimea. Semnal de șarjă: a suna șarja. – Curat rom. năvală.
șárjă s. f., art. șárja, g.-d. art. șárjei; pl. șárje
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea); – Din fr. charger.
ȘARJÁ vb. I. 1. tr. (Mil.) A ataca puternic, cu avânt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea). 2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. charger].
ȘARJÁ vb. I. tr. a efectua o șarjă (I, 1). II. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată. (< fr. charger)
*șarjez v. tr. (fr. charger. V. încarc). Atac impetuos, năvălesc cu furie, mă arunc cu toată greutatea: călărimea șarjă dușmanu.
șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd
SÁRJĂ s. v. cercel.
sárjă V. sajă.