Toate definitiile

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (Înv.) Creatură, făptură, ființă. – V. zidi.

ZIDÍRE s. 1. clădire, construcţie, construire, durare, înălţare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcţie, imobil. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere. (~ lumii, după Biblie.)

ZIDÍRE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântă-tor, vietate, vieţuitoare.

Zidire ≠ demolare

ZIDÍRE, zidíri, s.f. 3. ~, v. facere (2.) 4. (Înv. concretizat) ~.

zidíre s. f., g.-d. art. zidírii; pl. zidíri

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepțiile religioase creștine) Creație săvârșită de dumnezeu. ♦ (Înv.) Creatură, făptură, ființă.

zidíre f. Acțiunea de a zidi. Lucrare de zid, clădire, edificiŭ, construcțiune: mărețele zidurĭ ale orașelor. Ființă, creatură: toate zidirile lumiĭ.