Toate definitiile

ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.

ZIDÍ vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălţa, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă şcoală.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.)

A zidi ≠ a dărâma, a strica

ZIDÍ, zidésc, vb. IV. Tranz. 1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume.

zidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 să zideáscă

ZIDÍ, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție, a clădi, a construi. ♦ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. 3. (În concepția creștină, despre dumnezeu) A crea. – Slav (v. sl. zĩdati).

zidésc v. tr. (vsl. zidati). Fac din zid, clădesc, construĭesc, edific: a zidi o casă, un oraș. Fig. Creĭez, fac: Dumnezeŭ a zidit lumea. Închid în zid: legenda zice că nevasta meșteruluĭ Manole a fost zidită de vie. V. intr. Fac zidurĭ: Romaniĭ aŭ zidit mult.