Toate definitiile

ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

ZEVZÉC adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

Zevzec ≠ deştept

zevzéc (-ci), s. m. – Nătărău, găgăuță, neghiob. – Mr. zefche. Tc. zevzek (Șeineanu, 389; Ronzevalle 98), cf. ngr. ζεῦϰι, alb. zefk, bg. zevzek.

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob. – Tc. zevzek.

zevzéc, -eácă adj. pl. ecĭ, ece (turc. zevzek). Zăpăcit, apucat.