Toate definitiile

VẤRSTNIC, -Ă, vấrstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă¹. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă¹ decât... 2. (Înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă¹ (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă¹ + suf. -nic.

VÂRSTNIC adj. bătrân, (înv. şi reg.) vechi. (Un om ~.)

VÂRSTNIC adj. v. bătrân, major.

Vârstnic ≠ tânăr

v'ârstnic (vârst-nic) adj. m, pl. v'ârstnici; f. v'ârstnică, pl. v'ârstnice

vî́rstnic și vî́rsnic, -ă adj. (vsl. vrŭstĭnŭ și sŭ-vrŭstĭnikŭ, de aceĭașĭ etate, bg. vrŭstnik, sîrb. vrsnik). Adult, major, ajuns la vîrsta legală (21 de anĭ). – În est vrîstnic și vrîsnic.