Toate definitiile

VORONÍC s. (BOT.; Marrubium vulgare) (reg.) bălţătură, unguraş, cătuşnică-sălbatică.

voroníc (-ci), s. m. – Unguraș (Marrubium vulgare). – Var. voronică. Rus. voroniĭ „strugurii-ursului”, voronnika „plantă” (Tiktin).

voroníc m. și voronícă f., pl. ĭ (cp. cu rus. voronéc, o plantă și ung. veronika, veronică, o plantă scrofularicee). Trans. Vulg. O plantă labiată care crește pin [!] locurĭ necultivate și pin ruine (marrubium [peregrinum și vulgare]). – Și unguraș.