Toate definitiile

VÍȚIU s. n. v. viciu.

*víțiŭ n. (lat. vitium, fr. vice. V. învăț). Defect, imperfecțiune (fizică saŭ morală): vițiŭ de conformațiune, de stil, de auz. Stricăcĭune morală (beție, furt, desfrîŭ): a reprima vițiu (V. virtute). Jur. Defect, lipsă, greșală [!]: vițiŭ de formă la un act. – Și viciŭ (cp. cu serviciŭ).