Toate definitiile
VIITÓR, -OÁRE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni. ◊ Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situație, stare care urmează să existe; perspectivă. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.
Viitor ≠ trecut
VIITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) venitor. (Generaţiile ~oare.) 2. s. v. perspectivă. 3. s. posteritate, viitorime, (înv.) viitorie. (~ul va aprecia eforturíle noastre.)
viitór1 (vi-i-) adj. m., pl. viitóri; f. sg. și pl. viitoáre
viitór2 (vi-i-) s. n., (situații, perspective) pl. viitóruri
viéz, a viá și (vechĭ) viŭ, a vie v. intr. (lat. vivĕre, a trăi, ca a scrie, d. scribĕre. V. vipt). Trăĭesc, nu-s mort. V. tr. Vechĭ. Vivific, înviĭ (Dos.). – Vechĭ: viĭ și viŭ, vie, víe, víem, víețĭ, viĭ și viŭ; să vie, perf. viș, part. vis; viind; adj. verbal vietor și viitor.
1) viitór, -oáre adj. (din venitor, ca viind față de venind). Care va veni, următor: anu viitor, viitoru director. S. n., pl. oare. Timpu viitor: trecutu, prezentu și viitoru. Gram. O formă verbală care arată timpu viitor, ca: voĭ veni, oĭ veni, am să vin, o să viŭ. S. f., pl. orĭ. Viitură, apă venită mare (Munt. est). În viitor, în timpu viitor: se va întîmpla într´un viitor apropiat. Pe viitor, pe (saŭ pentru) timpu viitor: pe viitor să fițĭ maĭ prudențĭ. V. fiitor.
2) viitór, -oáre, V. viez.
VIITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) venitor. (Generaţiile ~oare.) 2. s. v. perspectivă. 3. s. posteritate, viitorime, (înv.) viitorie. (~ul va aprecia eforturíle noastre.)
VIITÓR, -OÁRE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni. ◊ Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situație, stare care urmează să existe; perspectivă. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.
Viitor ≠ trecut
1) viitór, -oáre adj. (din venitor, ca viind față de venind). Care va veni, următor: anu viitor, viitoru director. S. n., pl. oare. Timpu viitor: trecutu, prezentu și viitoru. Gram. O formă verbală care arată timpu viitor, ca: voĭ veni, oĭ veni, am să vin, o să viŭ. S. f., pl. orĭ. Viitură, apă venită mare (Munt. est). În viitor, în timpu viitor: se va întîmpla într´un viitor apropiat. Pe viitor, pe (saŭ pentru) timpu viitor: pe viitor să fițĭ maĭ prudențĭ. V. fiitor.
1) viitór, -oáre adj. (din venitor, ca viind față de venind). Care va veni, următor: anu viitor, viitoru director. S. n., pl. oare. Timpu viitor: trecutu, prezentu și viitoru. Gram. O formă verbală care arată timpu viitor, ca: voĭ veni, oĭ veni, am să vin, o să viŭ. S. f., pl. orĭ. Viitură, apă venită mare (Munt. est). În viitor, în timpu viitor: se va întîmpla într´un viitor apropiat. Pe viitor, pe (saŭ pentru) timpu viitor: pe viitor să fițĭ maĭ prudențĭ. V. fiitor.