Toate definitiile

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.

VESELÍ vb. v. distra.

VESELÍ vb. v. înveseli.

A (se) veseli ≠ a (se) întrista

înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s´a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V. veselesc.

veselí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc, imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 să veseleáscă

veselésc (mă) v. refl. (d. vesel orĭ vsl. veseliti, a înveseli; sîrb. veseliti se, a se veseli). Mă înveselesc, mă bucur (Vechĭ). Fac chef, petrec în veselie: se veseleaŭ supt [!] un umbrar. – În P. P. și intr.: bem, cîntăm și veselim.