Toate definitiile

ușúr s.n. (înv.) 1. dijma plătită de tătarii din Moldova pentru produsele pământului. 2. (reg.) zeciuiala morarului pentru măcinatul grâului.

ușúr (-ruri), s. n. – 1. (Înv.) Contribuție în cereale a tătarilor care erau supuși Moldovei. – 2. (Mold.) Uium. Tc. (arab.) üșür „dijmă” (Șeineanu, III, 127), cf. ngr. οὐσούρι, sb. ušur.

ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. 'üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm.