Toate definitiile

UȘCIÓR s. m. v. ușor¹.

ușcĭór, V. ușor 1.

1) ușór (est) și ușcĭór (vest) m. (lat. ostiolum, pop. *ustiólum, dim. d. ostium, ustium, ușă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. V. prag și toc 1.

USCIÓR s. m. v. ușor¹.