Toate definitiile

UZUÁL, -Ă, uzuali, -e, adj. Întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis.

UZUÁL adj. 1. v. cunoscut. 2. v. obişnuit. 3. clasic, curent, frecvent, obişnuit, tradiţional. (Un procedeu tehnic ~.)

UZUÁL, -Ă adj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz].

UZUÁL, -Ă adj. folosit în mod curent. ◊ frecvent, obișnuit. (< fr. usiuel, lat. usualis)

uzuál (-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále

*uzuál, -ă adj. (lat. usualis). Pentru întrebuințarea de toate zilele, obișnuit, curent: obĭecte, cuvinte uzuale. Adv. În mod uzual.