Toate definitiile

UZÍNĂ, uzine, s. f. 1. Întreprindere industrială de mari proporții în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalație producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei așezări, a unei zone, a unei locuințe. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetația privite ca sursă de energie și hrană. – Din fr. usine.

UZÍNĂ s. fabrică, (reg.) maşină, (germanism, în Ban.) vere, (înv.) cherhana. (~ de produse feroase, de medicamente.)

UZÍNĂ s.f. Întreprindere industrială de proporții mari, organizată pe bază de diviziune a muncii, în care se fac în special lucrări de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. ♦ Centrală de forță pentru alimentarea cu energie electrică sau cu apă a unei localități. [< fr. usine].

UZÍNĂ s. f. 1. unitate industrială mare, organizată pe bază de diviziune a muncii, în care se fac în special lucrări de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. 2. centrală de forță furnizoare de energie electrică, termică, de apă etc. (< fr. usine)

uzínă s. f., g.-d. art. uzinei; pl. uzíne

*uzínă f., pl. e (fr. usine, d. lat. officina, oficină). Fabrică metalurgică, electrică, de gaz ș. a.

UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner.

UZINÁ vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul unei mașini-unelte. ♦ A fabrica un produs într-o uzină. [< fr. usiner].

UZINÁ, uzinéz, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. 2. A fabrica un produs într-o uzină. (din fr. usiner) [def., etim. MDN]

UZINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. 2. a fabrica un produs într-o uzină. (< fr. usiner)

uziná (a ~) vb., ind. prez. 3 uzineáză