Toate definitiile

UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Ideal, concepție politică sau socială generoasă, dar irealizabilă (din cauza condițiilor obiective date). 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.

UTOPÍE s. fantasmă, fantezie, himeră, iluzie, închipuire, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.)

UTOPÍE s.f. 1. Operă literară, filozofică sau politică în care se imaginează o lume ideală. 2. Proiect irealizabil; dorință irealizabilă; fantezie, himeră, vis. 3. Concepție politică sau socială generoasă, progresistă, dar irealizabilă pentru că nu ține seama de condițiile istorice-concrete date și de legile obiective ale dezvoltării societății. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu există].

UTOPÍE s. f. 1. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizează crearea unei alte ordini sociale, fără a ține seama de condițiile concret-istorice date și de legile obiective ale dezvoltării societății. 2. concepție, proiect irealizabil, fantezie, himeră, vis. (< fr. utopie)

utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile

*utopíe f. (d. Utópia, o țară imaginară, cuv. inventat de cancelaru englez Toma Morus la 1515, d. vgr. u, nu, și tópos, loc, și dat ca titlu uneĭ cărțĭ a luĭ în care e vorba de o guvernare ideală). Concepțiune imaginară a uneĭ societățĭ și guvernărĭ ideale. Proĭect irealizabil, aberațiune.