Toate definitiile

USTUROÍȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturóiță] – Usturoi + suf. -iță.

USTUROÍŢĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aişor, vindecătoare, vindecuţă, voinicică, frunza-voini-cului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.

usturoíță s. f., g.-d. art. usturoíței; pl. usturoíțe

usturoíță f., pl. e (d. usturoĭ). Aișor, voĭnicică, frunza saŭ floarea voĭniculuĭ, o plantă cruciferă cu miros tare de usturoĭ (alliaria officinalis saŭ sisymbrium alliaria). Crește pin [!] locurĭ umede și face florĭ micĭ albe. Cînd se usucă, nu maĭ miroase a usturoĭ. Semințele eĭ pulverizate se întrebuințează ca și cele de muștar.

USTUROÍȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturóiță] – Usturoi + suf. -iță.

USTUROÍŢĂ s. (BOT.; Alliaria officinalis) (reg.) aişor, vindecătoare, vindecuţă, voinicică, frunza-voini-cului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.

usturoíță f., pl. e (d. usturoĭ). Aișor, voĭnicică, frunza saŭ floarea voĭniculuĭ, o plantă cruciferă cu miros tare de usturoĭ (alliaria officinalis saŭ sisymbrium alliaria). Crește pin [!] locurĭ umede și face florĭ micĭ albe. Cînd se usucă, nu maĭ miroase a usturoĭ. Semințele eĭ pulverizate se întrebuințează ca și cele de muștar.