Toate definitiile

USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dul-gherie.)

USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].

USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. (< fr. ustensile)

ustensílă s. f., g.-d. art. ustensílei; pl. ustensíle

*ustensíle, V. utensile.

*utensíle și ustensíle n. pl. (fr. utensile, apoĭ ustensile, m., d. lat. utensilia, unelte; it. utensili, pl.). Rar. Unelte, scule, instrumente. V. utilaj.