Toate definitiile

USCĂCIÚNE s. f. 1. Însușirea de a fi uscat. ♦ Senzație puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.). 2. Secetă. – Usca + suf. -ăciune.

USCĂCIÚNE s. 1. v. secetă. 2. v. ariditate.

Uscăciune ≠ umiditate

uscăciúne s. f., g.-d. art. uscăciúnii

uscăcĭúne f. (d. uscat). Secetă, lipsă de umezeală: uscăcĭunea Sahareĭ.