Toate definitiile

URĂTÚRĂ, urături, s. f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul¹. – Ura² + suf. -ătură.

urătúră (reg.) s. f., g.-d. art. urătúrii; pl. urătúri

urătúră f., pl. ĭ. Felu de a ura. Cuvintele pin [!] care se urează, urare, uret.