Toate definitiile

URÂȚÉNIE, (2) urâțenii, s. f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (Concr.) Ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. -enie.

URÂŢÉNIE s. 1. diformitate, hâdoşenie, poceală, sluţenie, urâciune, (rar) sluţie, (pop.) hâzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. v. monstru.

Urâţenie ≠ frumuseţe

urâțénie (-ni-e) s. f., art. urâțénia (-ni-a), g.-d. art. urâțéniei; (ființe, lucruri) pl. urâțénii, art. urâțéniile (-ni-i-)

urîțénie f. Uricĭune. Fig. Femeĭe urîtă, cĭumă.