Toate definitiile

URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.

URBÁN adj. orăşenesc, (livr.) citadin, (înv. şi reg.) târgoveţ. (Populaţie ~.)

URBÁN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.

URBÁN, -Ă adj. 1. Referitor la oraș, din oraș; orășenesc. 2. (Fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [< lat. urbanus < urbs – oraș, cf. it. urbano].

URBÁN, -Ă adj. 1. referitor la oraș; orășenesc. 2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (< fr. urbain, lat. urbanus)

urbán adj. m., pl. urbáni; f. urbánă, pl. urbáne

*urbán, -ă adj. (lat. urbanus). Orășenesc: comună urbană. Fig. Cĭoplit, politicos: om urban, purtare urbană. V. rural, rustic.