Toate definitiile

UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ Care nu angajează decât una dintre părțile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.

UNILATERÁL adj. limitat, mărginit. (O interpreta-re ~.)

Unilateral ≠ multilateral

UNILATERÁL, -Ă adj. 1. Așezat pe o singură parte. 2. Care vede numai o singură latură a lucrurilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creează obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singură persoană. [< fr. unilatéral, cf. lat. unus – unul, latus – latură].

UNILATERÁL, -Ă adj. 1. așezat pe o singură parte. 2. care are în vedere numai o singură latură a lucrărilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ◊ (despre contracte) care creează obligații numai pentru una dintre părți. ◊ (despre un act juridic) emanat de la o singură persoană. (< fr. unilatéral)

unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále

*unilaterál, -ă adj. (unu și lateral; fr. unilateral). Bot. Situat pe o singură latură: florĭ unilaterale. Jur. Care obligă numaĭ o parte, un contractant: contract unilateral, donațiunea e o convențiune unilaterală. Fig. Mărginit la un singur cerc de ideĭ, prea specialist: om unilateral. Adv. A trata unilateral o chestiune.