Toate definitiile

UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple.

UMPLÚT adj. v. plin.

UMPLÚT s. umplere. (~ul ardeilor cu carne.)

umplút s. n.

úmplu și (nord) î́mplu, -út, a -eá v. tr. (lat. im-plére, pg. encher; it. [d. *implire] empire, pv. cat. umplir, fr. emplir, sp. enchir. – El umple; să umple [îld. să *umplă]; umple ! nu umplea !]. V. cumplit). Fac plin: a umplea un sac cu făină, un butoĭ cu vin, un vagon cu soldațĭ, o pagină cu cuvinte, am umplut patru paginĭ scriind. Mînjesc, murdăresc: m´am umplut de făină ridicînd sacu.

umplút, -ă adj. Plin (pin ăuntru [!]): umplut cu lînă. Mînjit, murdar: umplut de sînge. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a umplea: umplutu butoaĭelor. – În nord împl-.