Toate definitiile

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.

ULTIMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ].

ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif)

ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve

*ultimatív, -ă adj. (d. ultimat). Care are caracter de ultimat: notă ultimativă.