Toate definitiile

úliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m.

ULIU-MÁRE s. v. şorecar.

ULIUL-ŞOPÂRLELOR s. v. şorecar.

ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.

ÚLIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hârău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, păsărar, ulieş, ulişor, uliuţ. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobaţ, găinar, hârău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Cireus aeruginosus) = (reg.) şorecar. 5. uliul-şi-porumbeii = cloşca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puişorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)

úliu [liu pron. liu] s. m., art. úliul; pl. úlii, art. úliii (-li-ii)