Toate definitiile

UIMÍRE, uimiri, s. f. Faptul de a uimi; mirare, admirație, emoție profundă (și neașteptată); surprindere. – V. uimi.

UIMÍRE s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în faţa unui lucru neaşteptat.) 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uluială, uluire, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)

uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri

uĭmíre f. Mirare adîncă: constată cu uĭmire că baniĭ dispăruse [!].