Toate definitiile

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee.

UGUÍ vb. v. gânguri.

uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creație expresivă, cf. gunguri, gîgîi și uhu, interj. (imită glasul cucuvelei).

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte [!] de a putea vorbi și despre vocea porumbilor [!] și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.

uguí (a ~) vb., ind. prez. 3 úguie, imperf. 3 sg. uguiá; conj. prez. 3 să úguie

uguĭésc v. intr. Teod. Gunguresc.