Toate definitiile

1) tîrî́ș n., pl. urĭ saŭ e (d. tîrîș 2). Vest. Crangă [!], tîrn saŭ cĭoaclă pe care se tîrăște fînu. Cantitatea de fîn dusă pe această crangă.

2) tîrî́ș adv. (d. tîrăsc). Vest. Tîrînd saŭ tîrîndu-te: l-am adus tîrîș, am mers tîrîș. Tîrî́ș-grăpíș (d. tîrăsc și grapă), cu mare dificultate: am ajuns tîrîș-grăpiș.