Toate definitiile
TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia.
TÉNIE s. (ZOOL.; Taenia) panglică, (Mold.) cordea.
TÉNIE s.f. 1. Vierme parazit care trăiește în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; (pop.) panglică. 2. Structură anatomică în formă de bandă, de panglică. [Gen. -iei. / < fr. ténia, taenia, cf. lat. taenia, gr. tainia – panglică].
TÉNIE1 s. f. 1. vierme parazit, în formă de panglică, în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore. 2. structură anatomică în formă de panglică. (< fr. ténia, lat. taenia)
-TENÍE2 elem. teni(o)-.
*ténie f. (lat. táenia, vgr. tainia). Med. Un lung verme [!] intestinal numit și cordică, panglică și verme solitar.
ténie (-ni-e-) s. f., art. ténia (-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile (-ni-i-)