Toate definitiile

SĂRĂCÍ, sărăcésc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.

SĂRĂCÍ vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. şi reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mişeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. v. pauperiza.

SĂRĂCÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

A sărăci ≠ a (se) îmbogăţi

sărăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcésc, imperf. 3 sg. sărăceá; conj. prez. 3 să sărăceáscă

sărăcésc v. tr. (d. sărac). Reduc în sărăcie, prefac în sărăcie: Jidaniĭ sărăcesc țările care-ĭ primesc. V. intr. Ajung sărac: bogațiĭ aŭ sărăcit și aŭ flămînzit (Ev.). V. refl. Ajung sărac: m’am sărăcit pe mine pentru eĭ.

saráci, saráci, s.m. (înv.) rândaș, grăjdar domnesc.

sarácĭ m. (turc. saraç, șelar). Vechĭ. Rar. Grăjdar domnesc.