Toate definitiile

STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie.

STÂNGĂCÍE s. neîndemânare, (livr.) inabilitate, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)

Stângăcie ≠ abilitate, îndemânare

stângăcíe s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângăcíei; (manifestări) pl. stângăcíi, art. stângăcíile