Toate definitiile

SINCERITÁTE, (2) sincerități, s. f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. – Din fr. sincérité, lat. sinceritas, -atis.

SINCERITÁTE s. cinste, (livr.) francheţe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.)

Sinceritate ≠ duplicitate, fariseism, făţărnicie, nesinceritate, perfidie

SINCERITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. [Cf. fr. synchysis].

SINCERITĂŢI s. pl. v. confesiune, confidenţă, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, spovedanie.

SINCERITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. (< fr. sincérité, lat. sinceritas)

sinceritáte s. f., g.-d. art. sinceritắții; (confidențe) pl. sinceritắți

*sinceritáte f. (lat. sincéritas, -atis). Calitatea de a fi sincer. V. falsitate, prefacere.