Toate definitiile

SEMEȚÍE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumețíe s. f.] – Semeț + suf. -ie.

SEMEŢÍE s. 1. v. măreţie. 2. mândrie, (pop.) dârzenie, făloşenie, făloşie. (O ţinută plină de ~.) 3. v. curaj. 4. v. îngâmfare.

SEMEŢÍE s. v. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neo-brăzare, neruşinare, obrăznicie, sfrun-tare, trufie, tupeu.

Semeţie ≠ simpleţe, simplitate

semețíe s. f., art. semețía, g.-d. semețíi, art. semețíei

semețíe (Munt.) și sumețíe (Mold.) f. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Mîndrie foarte mare, mare încredere în sine, trufie. — Vechĭ să, sî- și si-.